Invataturile Maicii Eustasia catre dreptcredinciosii ortodocsi

… dragii mei, m-am intors pe net intru Domnul, preasfintit fie numele Lui in vecii vecilor, amin. Si aleluia.

Am fost plecata in departari, acolo unde, in dreapta cugetare crestina, cu profunzimea judecatii canonice dreptmisogine, femeia – nici macar maicuta, mireasa lui Hristos fiind, nu-i binevenita. Am fost, dragii mei, in pelerinaj clandesin la muntele de taici, cunoscut dreptcredinciosilor ca Muntele Athos, unde nu-i primita decat la poale orice creatura a Domnului care are sub haina Muntele lui Venus.

Aventurile mele in pelerinajul clandestin au fost multe si infricosate si am trecut prin cazne greu de inchipuit pentru mintea mireana, dar am izbavit si am ajuns acasa, la manastirea mea draga, la bunul nostru calugar care ne sfinteste vietile si ne aduce lumanari cu bucurie pentru bucurie in fiecare duminica.

Asa ca va anunt ca, toamna fiind si foamea va sa vie mare in posturile care urmeaza, am pus muraturi bune, care nu or sa se inmoaie cu toate ca-i sarea iodata si va spun voua gospodinelor crestine si acest secret, pastrat de femeile dreptcredincioase din mosi-stramosi. Si daca o sa ma ascultati, muraturi vartoase o sa scoateti oaspetilor pe farfurie, nu din cele scofalcite care se fac numa coaja si zeama, de te apuca si rusinea, doamne, iarta-ma! Ca secretul e, ca de obicei, felul in care femeia buna si credincioasa isi randuieste viata dupa vrerea lui Dumnezeu, pentru ca adevar spun voua – daca va incumetati sa va spurcati cu barbatul – chiar si spre zamislire de prunci – in perioada cat puneti muraturile, toata truda va fi in zadar, iar supararea lui Dumnezeu pentru necuratia voastra se va duce in borcanele cu saramura. Iar asta se va vedea imediat, pentru ca blestemul lui Dumnezeu va inmuia muraturile voastre, sa va fie avertisment ca sa stiti ca daca faceti la fel si alta data, la un moment dat se va inmuia si castravetele barbatului si se va flescai ca gogosarul prost pus la borcan, de o sa dea durerea cea mai mare peste caminul gospodinei care nu tine seama de aceste sfaturi.

Si asa sa stiti si sa dojeniti femeia care va da sa mancati muraturi flescaite si scofalcite, ca ea sigur s-a gresit cu omul ei, de i-au iesit muraturile rele! Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Iar despre aventurile mele in pelerinajul clandestin va povestesc alta data, ca ne-a chemat parintele calugar sa-i spunem ce mai avem de lucru prin manastire si a adus lumanari noi noute de la Bucuresti, slavit fie Sfantul Pafnutie Parafina, care a cugetat in marinimia sa si la fericirea maicutelor izolate in chiliile lor.